Mi-e dor

Mi-e dor de cei plecati din lume prea devreme,
De vremuri simple, cand puteam sa rad,
Sa fac ce vreau fara sa-mi fie teama,
Ca am sa pierd tot ce iubesc, sa plang.

Mi-e dor de noi, de oameni simpli, sinceri,
Care puteam vorbi deschis, oricand,
Fara sa ne prefacem altfel decat suntem,
Fara sa ne dorim raul in gand.

Mi-e dor de-acele lucruri minunate,
De care nu mai stim cum sa ne bucuram,
De clipe scumpe ce se scurg ne-apreciate,
Cand dupa bunuri materiale alergam.

Si fiindca dorul n-am cum sa-l astampar,
Si timpul n-am cum sa-l mai tin pe loc,
Am sa imi port trecutul doar in suflet,
Sau ca pe-o cheie atasata la breloc.

O sa-mi descatusez cu el pofta de viata,
Si-o sa ma bucur de ce am si de prezent,
Acum, cat am de ce, si sunt in viata,
Caci maine as putea sa fiu absent.

Si nu vreau bani, averi, sau vreo cinstire.
Nu vreau nimic din ce se poate masura.
Mi-e de ajuns imbratisarea calda
A celor dragi. Ei sunt averea mea.