Cand ai fost ultima oara la medic?

Nu stiu cum esti tu, dar eu sunt genul care isi insoteste prietenii si rudele la medic, dar nu se preocupa de propria sanatate niciodata. Cel putin asa eram pana de curand. In urma cu doua zile, in urma unor simptome neobisnuite si destul de inspaimantatoare, am infruntat o realitate care ma ingrozeste. Toti membrii familiei mele s-au stins prematur din cauza cancerului. Daca eu urmez?

Nu mi-e teama de boala, de durere. Ma tem doar ca nu voi fi langa fetele mele cand vor avea nevoie de mine. Mi-e teama ca tatal lor se va inchide in el de durere si va uita sa le faca sa rada si sa se bucure de veselia lor. Mi-e teama ca nu va mai avea cine sa le incurajeze sa-si urmeze visurile si sa lupte pentru ceea ce-si doresc.

Viata mea e dovada cea mai buna ca miracolele se intampla. Am langa mine cel mai frumos, mai dulce si mai iubitor barbat din lume. Muncitor, intelegator, dragastos, si un tata nemaipomenit, e mai mult decat mi-as fi dorit vreodata de la viata. Daca nu ar fi fost mama sa-mi repete intruna ca merit tot ce e mai bun si pot obtine orice imi doresc, probabil nu as fi luptat pentru relatia asta, dar ma bucur ca am facut-o.

Mi-ar placea sa mai raman langa sotul meu ani multi, pentru ca stiu ca vom fi fericiti intrun fel sau altul. Noi nu am cunoscut niciodata fericirea aia asociata cu avutia materiala, cu vacantele si petrecerile. La inceput nu s-a putut, apoi nu am vrut, si a fost si o perioada cand am lasat alte lucruri sa ne impiedice.

Am avut in schimb o fericire interioara, un sentiment de liniste, caldura si implinire sufleteasca. Ma uit la el si stiu ca orice ar fi, ma va iubi in felul lui intotdeauna. Ma atinge si sunt din nou adolescenta de 17 ani care abia astepta sa i se piarda in brate. In bratele lui lacrimile sunt dulci si durerea dispare.

De fapt, nu am mai cunoscut lacrimi si durere, cu mici exceptii, de cand a venit pe lume fetita noastra mai mare. Si ea si sora ei au fost si sunt un izvor de bucurie. Nu am stiut ce inseamna sa-ti planga copilul, sau sa nu dormi noaptea. Casa noastra a rasunat intotdeauna de chicoteli, gangureli si rasete.

Pentru a ma putea bucura in continuare de veselia lor, am decis sa nu mai astept sa se intample inevitabilul. Daca destinul meu e sa infrunt cancerul, voi fi pregatita. Azi am facut primele teste, markeri tumorali de fapt, sa ma asigur ca totul e in regula. Voi continua sa fac asta periodic, pentru linistea mea si viitorul fetelor mele.

Tu cand ai fost ultima oara la medic? Daca esti ca mine, si tii la cei din jur, nu-ti ocoli medicul. E mai bine sa te creada nebun sau nebuna, decat sa te neglijezi si sa ajungi sa te confrunti cu un diagnostic necrutator. Dar un medic bun va intelege ca vrei sa previi, ca vrei sa te bucuri de viata pentru cat mai mult timp.

E o diferenta intre teama de boala si dorinta de a o preveni si ipohondria ca manie de a inventa boli unde nu sunt si a te intoxica cu medicamente de care nu ai nevoie. Eu nu iau medicamente nici macar cand ar trebui, dar imi doresc un viitor langa familia mea, si pentru asta imi voi calca pe suflet si voi merge la medic periodic.