UN MEDICAMENT IMPOTRIVA CANCERULUI AJUTA LA RECUPERAREA DEFICITULUI SOCIAL IN AUTISM

Dificultatile sociale sunt cea mai mare provocare pentru cei cu tulburari de spectru autist. In momentul de fata, nu exista niciun tratament pentru acestea. Cercetarile efectuate la Universitatea din Buffalo, SUA, sugereaza insa ca o singura substanta ar putea imbunatati simptomele comportamentale tintind o serie de gene implicate in autism. 

Cercetarea, publicata azi in Nature Neuroscience, a aratat ca tratamentul de scurta durata cu o doza mica de romidepsina, un medicament aprobat de FDA pentru tratamentul cancerului reverseaza deficitul social in mod sustinut in modele animale de autism. 

Tratamentul administrat pe o perioada de numai trei zile a inversat deficitul social in soareci cu deficiente legate de o gena numita Shank 3, un factor important in tulburarile de spectru autist. 

Efectul a durat trei saptamani, acoperind perioada juvenila si de adolescenta tarzie, un stadiu de dezvoltare critic pentru aptitudinile sociale si de comunicare umane. Aceasta perioada este echivalentul a mai multor ani pentru oameni, sugerand ca un tratament similar ar putea avea efect pe termen lung, spun cercetatorii. 

Efect profund, de lunga durata

"Am descoperit o substanta care arata efecte profunde si de lunga durata asupra deficitului social specific autismului fara efecte secundare evidente, in timp ce multe substante folosite in prezent pentru tratarea unei game variate de afectiuni psihiatrice nu sunt eficiente in tratarea aceastui simptom al autismului", a declarat Zhen Yan, profesor doctor in cadrul Departamentului de Fiziologie si Biofizica al Scolii Jacobs de Medicina si Stiinte Biomedicale a Universitatii din Buffalo si autor principal al lucrarii. 

Studiul se bazeaza pe cercetarile sale din 2015. Acestea au dezvaluit ca pierderea genei Shank 3 intrerupe comunicarea neurala, afectand functia receptorilor de NMDA (n-metil-D-aspartat), un factor critic in reglarea cunoasterii si emotiilor si ducand la deficitele sociale comune in tulburarile de spectru autist. 

Noile cercetari arata ca o doza mica de romidepsina restaureaza expresia si functionarea genei, folosind un mecanism epigenetic in care modificarile genei sunt cauzate de alte influente decat secventele ADN. Yan a mai adaugat ca studiile de genetica umana sugereaza ca anormalitatile epigenetice joaca un rol important in tulburarile de spectru autist. 

Este important de retinut ca romidepsina, asa cum se recomanda ea administrata in tratamentul cancerului, are efecte secundare severe la nivel gastrointestinal, hematologic, cardiovascular, metabolic, nervos, hepatic, dermatologic, si nu numai. 

Surse: 

Luye Qin, Kaijie Ma, Zi-Jun Wang, Zihua Hu, Emmanuel Matas, Jing Wei, Zhen Yan. Social deficits in Shank3-deficient mouse models of autism are rescued by histone deacetylase (HDAC) inhibition. Nature Neuroscience, 2018; 

"Autism's social deficits are reversed by an anti-cancer drug: Using an epigenetic mechanism, romidepsin restored gene expression and alleviated social deficits in animal models of autism." ScienceDaily. ScienceDaily, 12 March 2018. <www.sciencedaily.com/releases/2018/03/180312201647.htm>.

NOUA METODA DE STOPARE A CANCERULUI LA SAN

O echipă internaţională de cercetători coordonată de Institutul Karolinska şi Laboratorul de Ştinţă pentru Viaţă din Suedia a depistat o nouă cale de oprire a dezvoltării celulelor canceroase la sân. În studiul lor, publicat în Nature Coomunications, oamenii de ştiinţă explorează o nouă metodă de înfometare a celulelor canceroase la sursa lor de energie moleculară. Ei speră că descoperirile lor vor putea fi dezvoltate suplimentar până la găsirea unei metode noi de tratare a cancerului la sân şi eventual şi a altor tipuri de cancer.

Cancerul de sân şi prostată sunt cele mai răspândite forme de cancer din Suedia, iar numărul cazurilor creşte de la un an la altul. Adesea aceste tumori se folosesc de hormoni, cum ar fi estrogenul şi testosteronul pentru a le dirija creşterea şi astfel tratamentele obişnuite vizează blocarea activităţii acestor hormoni. Chiar dacă tratamentele moderne sunt adesea încununate de succes, cancerele au devenit şi ele mai rezistente faţă de tratamente, dezvoltând căi noi de propagare.

În studiul de faţă, cercetătorii au confirmat că celulele cancerului la sân acţionate de hormoni folosesc o proteină descoperită recent, NUDT5, pentru a produce energie în nucelul celulei. Această sursă de energie nucleală furnizează energie pentru expresia genelor care stimulează dezvoltarea cancerului.

În următoarea etapă a studiului, cercetătorii au dezvoltat o moleculă capabilă să blocheze activitatea proteinei NUDT5, privând astfel celulele canceroase de mijloacele lor de producere a energiei nucleale. Ei au demonstrat că această moleculă poate stopa creşterea celulelor canceroase în experimente de laborator izolate.

Scopul iniţial al proiectului a fost înţelegerea funcţiei biologice a proteinei NUDT5, dar acesta s-a modificat, noul scop fiind aducerea inhibitorilor NUDT5 în faza testelor clinice unde aceste molecule ar putea contribui la îmbunătăţirea opţiunilor de tratare a pacienţilor cu cancer.

„Sunt descoperiri interesante, dar mai e cale lungă de străbătut, devreme ce continuăm să ştim foarte puţine despre modul de acţionare a proteinei NUDT5,” a declarat profesorul Thomas Helleday de la Departamentul de Biofizică şi Biochimie Medicală, Karolinka Institutet.

Studiul a fost condus de cercetătorii de la Institutul Karolinska şi SciLifeLab în asociere cu colegii de la universităţile din Stockholm şi Upsala şi o echipă de oameni de ştiinţă din Spania. Sursele principale de finanţare a studiului au fost fundaţiile Torsten Söderberg şi Ragnar Söderberg şi Fundaţia Alice Wallenberg.



Sursa:
"New way to target the growth of breast cancer cells.”
Science Daily. Science Daily, 17 ianuarie 2018.

TERAPIA GENETICA - PROGRESE INREGISTRATE SI DIRECTII VIITOARE

După trei decenii de speranţe temperate de stagnări, terapia genetică – procesul tratării unei afecţiuni prin modificarea ADN-ului unei persoane – nu mai e apanajul viitorului medicinei, ci face deja parte din arsenalul de mijloace folosite în tratamentele clinice actuale.

Ediţia din 12 ianuarie a publicației Science prezintă o trecere în revistă amănunţită şi de actualitate a principalelor progrese care au condus la apariţia mai multor tratamente genetice de succes pentru pacienţii cu probleme medicale grave.

Având-o drept co-autor pe Cynthia E. Dunbar, medic şi cercetător senior la Secţia de Hematologie a Institutului Naţional pentru Inimă, Plămâni şi Sânge (NHLBI), din cadrul Institutului Naţional de Sănătate, articolul tratează şi subiectul tehnologiilor noi de editare a genoamelor.

Potrivit medicului Dunbar şi colegilor sai, aceste metode, incluzând abordarea CRISPR/Cas9, ar oferi metode de corectare sau modificare de precizie a genomului, care ar trebui transpuse în abordări terapeutice genetice mai ample şi mai eficiente.

Terapia genetică e destinată introducerii materialului genetic în celule pentru compensarea sau corectarea genelor cu anomalii. De exemplu, dacă o genă cu mutaţii lezează o proteină necesară sau provoacă dispariţia acesteia, terapia genetică poate introduce o copie normală a genei pentru restaurarea funcţiei proteinei respective.

Autorii articolului s-au axat pe abordările care au generat până în prezent cele mai bune rezultate în terapia genetică: administrarea directă, pe organismul viu, a vectorilor virali sau transferul sângelui produs genetic sau a celulelor stem din măduva osoasă a unui pacient, modificate într-un laborator şi apoi reinjectate pe acelaşi pacient.

Conceput iniţial ca tratament destinat doar afecţiunilor moştenite genetic, terapia genetică e aplicată în prezent bolilor dobândite, cum ar fi cancerul. De exemplu, crearea limfocitelor (celulele albe ale sângelui) poate fi folosită în terapia ţintită de ucidere a celulelor canceroase.

În 2017, o serie constantă de rezultate clinice încurajatoare a evidenţiat progresul terapiilor genetice ale hemofiliei, afecţiunilor celulelor sângelui, orbirii, mai multor afecţiuni neurodegenerative grave, a unei serii de afecţiuni genetice şi a mai multor tipuri de cancere ale măduvei osoase şi a nodulilor limfatici.

Anul trecut, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA a aprobat trei terapii genetice, multe alte terapii fiind în stadiul de cercetare clinică. Autorii au analizat viitorul terapiilor genetice și provocările prezentate de administrarea acestor tratamente complexe pe pacienți. O mare parte a acestor studii au fost finanțate de NIH, iar principalele progrese s-au înregistrat la Centrul Clinic NIH.


Sursa:

"The coming of age of gene therapy: A review of the past and path forward." ScienceDaily. ScienceDaily, 11 January 2018. <www.sciencedaily.com/releases/2018/01/180111141553.htm>.

MACROFAGELE JOACA UN ROL IMPORTANT SI IN SCLEROZA SISTEMICA

Celula macrofag atacand daunatori

Celulele macrofage, al caror rol in cancer a fost indelung studiat si a dus la dezvoltarea unui tratament controversat, GcMAF asociat adesea cu teoria conspiratiei marilor companiei farmaceutice si moartea suspecta a zeci de medici holisti, joaca un rol esential si in scleroza sistemica.

La aceasta concluzie a ajuns un studiu internaţional publicat recent care deschide noi orizonturi in intelegerea si tratarea acestei boli cronice autoimune. Desi rolul celulelor macrofage in evolutia sclerozei sistemice inca nu a fost clarificat, acesta este unul esential, si da si mai multa credibilitate ipotezei conform careia tratamentele naturale care stimuleaza celulele macrofage sa-si indeplineasca rolul in sistemul imunitar ar putea duce la eradicarea bolilor autoimune.

Detalii despre studiu 

Studiul a fost condus de Enrico Petretto, Profesor Asociat la Şcoala Medicală NUS din Duke, împreună cu Dr. Jacques Behmoaras de la Colegiul Imperial din Londra şi colaboratori de la Colegiul Universitar din Londra, Marea Britanie. Acestia au stabilit în premieră o legătură decisivă între celulele imune, în special macrofagele obţinute de la pacienţi cu scleroză sistemică şi din scleroza sistemică propriu-zisă.

Studiul a demonstrat şi rolul jucat de macrofage în evoluţia afecţiunii datorită factorilor genetici cunoscuţi, cum ar fi cazul genei de susceptibilitate GSDMA. Aceasta este implicată în moartea celulelor pielii şi asociată cu apariţia bolii la 4.436 pacienţi, dar funcţia sa în macrofagele de la pacienţii cu scleroza sistemică ramane neclară. 

Studiile genetice anterioare au depistat diverse gene asociate până acum cu susceptibilitatea de scleroză sistemică, dar până în prezent nu se ştie cu certitudine ce tip de celule sunt cruciale pentru apariţia bolii.

Echipa a folosit analize genetice şi transcriptomice avansate, care au inclus genetica sistemelor şi a secvenţelor de aminoacizi din macrofagele a 57 pacienţi cu scleroză sistemică şi au stabilit rolul decisiv al câtorva sute de gene macrofage în dezvoltarea sclerozei sistemice. Noua descoperire le va arăta oamenilor de ştiinţă calea spre dezvoltarea de noi terapii pentru scleroza sistemică.

„În lunga căutare de terapii pentru scleroza sistemică, descoperirile făcute de noi au implicaţii în înţelegerea bazei genetice a afecţiunii şi credem că această nouă descoperire va încuraja realizarea unor studii funcţionale detaliate ale macrofagelor şi celulelor imune, furnizând, să sperăm, un punct de plecare pentru dezvoltarea tratamentelor atât de necesare pentru această boală,” a explicat Profesorul Petretto, co-cercetător principal şi coordonator al studiului.

Publicat recent în „Analele afecţiunilor reumatice”, acest studiu nu doar confirmă implicarea mai multor gene - identificate anterior – în predispoziţia genetică de contractare a bolii, ci identifica si sute de gene care în trecut nu au fost asociate cu scleroza sistemică. E un punct de plecare pentru o mai bună înţelegere a etiologiei afecţiunii, cauzelor sale genetice şi dezvoltării de terapii pentru scleroza sistemică.

„Investigarea modului în care variaţia genetică e responsabilă pentru scleroza sistemică e o sarcină colosală. Examinând celulele imune, cum ar fi macrofagele, putem genera ipoteze specifice care să ne permită să înţelegem cum fac rău aceste celule,” a adăugat Dr. Jacques Behmoaras, co-cercetător principal de la Centrul de cercetare a inflamaţiilor şi problemelor complementare, Colegiul Imperial din Londra.

Sursa: 

"Genomics reveals key macrophages' involvement in systemic sclerosis." ScienceDaily. ScienceDaily, 18 January 2018. <www.sciencedaily.com/releases/2018/01/180118100754.htm>.