Crezi in dragoste la
prima vedere? Eu nu credeam, pana l-am vazut pe el. Il mai vazusem de cateva
ori, de la distanta, fara sa-mi treaca prin gand ca ar putea fi ceva intre noi.
Prietenii nostri comuni au ajuns la concluzia ca ne potrivim si ne-au adus impreuna.
Ne-au pus fata in fata, m-a luat de mana, m-a sarutat, m-a strans in brate, si
m-am trezit dorindu-mi sa nu-mi mai dea drumul niciodata.
Treceam pe langa biserica
din centru si m-am inchinat, asa cum ma invatase mama cand eram copil. Mana
stanga mi-a ramas in mana lui calda, si-n timp ce faceam semnul crucii cu
dreapta, sufletul meu se ruga: “Doamne, te implor, nu mi-l lua! Nu-mi lua
linistea si caldura ce mi le ofera! Fa-l sa ma iubeasca si sa ramana langa
mine!”
In acelasi timp, mintea
mea se razvratea: “Ai innebunit? E prima seara! De ce iti faci sperante si te
minti singura? Va pleca de langa tine cand iti va fi mai greu, si vei suferi
din nou. Nu te-ai saturat sa plangi si sa astepti degeaba?”
Nu m-am priceput niciodata
sa ascult ratiunea. Tot mama m-a invatat, de cand eram mica, sa fac asa cum
cred eu mai bine, sa nu ma iau dupa altii. Imi spunea ca daca fac o greseala
urmandu-mi inima, nu voi regreta, ci voi sti ca am facut cum am crezut eu mai
bine, am incercat. Ea ascultase de altii toata viata, si cand a vrut sa-si
urmeze inima, nu i-a mai auzit glasul.
Asa ca m-am aruncat in
relatia noastra fara sa gandesc, fara sa-mi pese. Aveam 17 ani, si o viata de
obstacole, impliniri, provocari, reusite, fericire, si suferinta in fata mea.
Nu intru in detalii, ca nu mi-ar ajunge un roman, si nu cred ca ai atata timp
la dispozitie. Vreau doar sa-ti spun ca n-as fi supravietuit fara el, si nu e o
metafora sau o exagerare.
S-a bucurat pentru
reusitele mele, a crezut in mine cand eu nu credeam, m-a sustinut cand mi-a
fost greu, si mi-a dat putere sa continui cand voiam sa renunt. Relatia noastra
nu a fost doar lapte si miere, si probabil nu va fi niciodata. Totusi, dupa 16
ani, ma uit la el si la copiii nostri si vad tot ce mi-am dorit si imi doresc
de la viata.
E suficienta o mangaiere sau un sarut al lui
sa ma simt cea mai fericita femeie din lume. Daca asta nu e iubire, nu stiu ce
e. Dar cand suntem impreuna, simt aceiasi fluturi in stomac ca acum 16 ani,
aceeasi emotie, aceeasi dorinta. Ma simt puternica si norocoasa, desi, in afara
de el si copiii nostri, am pierdut tot ce aveam pe lume, in cel mai cumplit mod
cu putinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu