duminică, 10 decembrie 2017

Crezi in dragoste la prima vedere?

Crezi in dragoste la prima vedere? Eu nu credeam, pana l-am vazut pe el. Il mai vazusem de cateva ori, de la distanta, fara sa-mi treaca prin gand ca ar putea fi ceva intre noi. Prietenii nostri comuni au ajuns la concluzia ca ne potrivim si ne-au adus impreuna. Ne-au pus fata in fata, m-a luat de mana, m-a sarutat, m-a strans in brate, si m-am trezit dorindu-mi sa nu-mi mai dea drumul niciodata.

Treceam pe langa biserica din centru si m-am inchinat, asa cum ma invatase mama cand eram copil. Mana stanga mi-a ramas in mana lui calda, si-n timp ce faceam semnul crucii cu dreapta, sufletul meu se ruga: “Doamne, te implor, nu mi-l lua! Nu-mi lua linistea si caldura ce mi le ofera! Fa-l sa ma iubeasca si sa ramana langa mine!”

In acelasi timp, mintea mea se razvratea: “Ai innebunit? E prima seara! De ce iti faci sperante si te minti singura? Va pleca de langa tine cand iti va fi mai greu, si vei suferi din nou. Nu te-ai saturat sa plangi si sa astepti degeaba?”

Nu m-am priceput niciodata sa ascult ratiunea. Tot mama m-a invatat, de cand eram mica, sa fac asa cum cred eu mai bine, sa nu ma iau dupa altii. Imi spunea ca daca fac o greseala urmandu-mi inima, nu voi regreta, ci voi sti ca am facut cum am crezut eu mai bine, am incercat. Ea ascultase de altii toata viata, si cand a vrut sa-si urmeze inima, nu i-a mai auzit glasul.

Asa ca m-am aruncat in relatia noastra fara sa gandesc, fara sa-mi pese. Aveam 17 ani, si o viata de obstacole, impliniri, provocari, reusite, fericire, si suferinta in fata mea. Nu intru in detalii, ca nu mi-ar ajunge un roman, si nu cred ca ai atata timp la dispozitie. Vreau doar sa-ti spun ca n-as fi supravietuit fara el, si nu e o metafora sau o exagerare.

S-a bucurat pentru reusitele mele, a crezut in mine cand eu nu credeam, m-a sustinut cand mi-a fost greu, si mi-a dat putere sa continui cand voiam sa renunt. Relatia noastra nu a fost doar lapte si miere, si probabil nu va fi niciodata. Totusi, dupa 16 ani, ma uit la el si la copiii nostri si vad tot ce mi-am dorit si imi doresc de la viata.

E suficienta o mangaiere sau un sarut al lui sa ma simt cea mai fericita femeie din lume. Daca asta nu e iubire, nu stiu ce e. Dar cand suntem impreuna, simt aceiasi fluturi in stomac ca acum 16 ani, aceeasi emotie, aceeasi dorinta. Ma simt puternica si norocoasa, desi, in afara de el si copiii nostri, am pierdut tot ce aveam pe lume, in cel mai cumplit mod cu putinta.

Iti doresc din suflet sa simti si tu asta, sa te poti uita in ochii partenerului tau cu dragoste si incredere dupa decenii de relatie, sa privesti spre viitor si sa nu-ti poti imagina viata altfel. Sa gasesti fericirea in clipele petrecute impreuna, si nu in lucruri, evenimente, sau realizari trecatoare. Daca vei reusi, nimic nu va parea prea greu sau imposibil, si fiecare reusita va fi de o mie de ori mai importanta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu